Ținând cont de contextul geopolitic, sunt convins că trebuie ca armata să devină din nou obligatorie pentru toți bărbații tineri. E o experiență esențială care îți coboară ouțele, îți pune păr pe piept și te învață rolul tău în societate.

Nu, nu am făcut armata. Am fost la limită. Fix ultimul an de armată obligatorie l-am prins. Dacă nu intram la facultate, mă luau. 

Regret că n-am făcut-o? 

Bineînțeles că nu. E o experiență dezumanizantă și inutilă. O bătaie de joc umilitoare în care descoperi că un troglodit cu IQ 60 e sergentul tău și poate să țipe „drepți culcat” la tine până răgușește și dacă nu execuți viața ta devine chiar mai de căcat decât dacă execuți. 

Aș face, totuși, un mic stagiu militar, dacă s-ar introduce pentru ăștia de vârsta mea?

Bineînțeles că nu. Mai degrabă mi-aș luxa un picior decât să fiu forțat cu bocancul pe grumaz să accept autoritatea unui om inferior mie și să execut ce zice ăla fără să gândesc. 

Nu, nu am nevoie. Zoomerii au. E o generație prea flaușată. Prea timorată. Crescuți de părinți supraprotectivi și trecând prin viață fără să ia nici măcar o palmă până la vârsta adultă, masculii zoomeri au ajuns niște fătălăi smiorcăiți care se sperie de orice. Cuvinte pe internet, propria umbră, extremiști imaginari. Nu există pericol prea mic pentru masculul zoomer. Nu există situație la care să nu-i tremure popârca. 

Are nevoie de niște palme și niște abuz. Să-și spargă doi dinți în pietrele din fasolea servită la popotă. Să dezvolte un ulcer și atacuri de panică. Să își dea seama că nu e personaj principal al universului. Și o dată ce își dă seama că soarele nu răsare din curul lui, așa cum l-au păcălit părinții, masculul zoomer va accepta pericolele mai ușor. Pentru că va ști că lumea continuă să existe exact la fel și dacă crapă ei. E o realizare esențială în dezvoltare. 

O să spuneți că am ceva cu masculii. Că și femelele zoomerițe sunt la fel de drameze ofilite care fac totul despre ele și dau ochii peste cap la orice ofensă, țipând ca din gură de șarpe pe internet că le-a jignit cineva.

Adevărat. Dar problema trebuie abordată altfel. Experiența dezumanizantă echivalentă cu armata dar pentru femei e violența domestică. Și asta s-a pierdut la ultimele generații. Acum eu cred că dacă dezumanizăm masculii destul cu armată, dacă scoatem empatia și frica din ei, dacă îi dresăm să acționeze agresiv și la impuls, rezultatul va fi inevitabil niște violență domestică. 

Care evident va ajuta la normalizarea societății și va vindeca sindromul personajului principal de care suferă cea mai proastă generație din istoria omenirii. 

Că nu te plângi de manspreading când ai ochiul umflat și nici nu cauți respect pe internet după ce te-a pus un sergent puțin mai inteligent decât un sac de cartofi să speli latrina cu periuța de dinți. 

Oamenii abuzați nu caută nici atenție nici respect. Oamenii abuzați caută doar să treacă neobservați. Și avem nevoie de chestia asta mai mult. 

Acum o să spuneți că armata ar ajuta și la siguranța națională. Absolut deloc. N-are nimeni nevoie de răcani dezumanizați care să stea în tranșee. Ca să ce? Ca să-și exerseze ținta un cocoșat care controlează drone dintr-o hală de la 300 de km de front? 

Singura utilitate a infanteristului în 2025 e să producă filmulețe gore care să șocheze copiii de pe 4chan. Ia uite bă câți metri de mațe a ieșit din ăla. Și doar a făcut un an de armată și stătea în tranșee corect. 

Războiul următor nu se va da cu soldați bravi cu pușca în mână. Se va rezolva cu cocoșați care controlează drone și cu viermi decorticați care scriu păreri servite de la diverse servicii de informații pe internet, pentru o lingură de ciorbă. 

Nu avem nevoie de armată obligatorie pentru apărare.

Avem nevoie de armată obligatorie pentru că avem prea mulți proști care se cred interesanți, importanți și speciali. Prea mulți căcăcioși care se sperie ușor de orice conflict. Care fac apel la autorități și vor să vină statul, miliția și procuratura să salte orice lucru îi sperie pe ei. 

Sau mai rău, sunt gata să voteze orice șarlatan care îi sperie că dacă nu-l votează pe el, o să îi trimită cineva pe front. Care front? De ce? Nu contează. Ne speriem, votăm nebuni de frică. 

Mare căcat dacă te trimite cineva pe front. Așa, și? Ce se întâmplă. Mori și aia e. Viața merge înainte, nimic nu se schimbă, nimeni nu-ți duce lipsa pe termen lung. Planeta e exact la fel și cu tine mort, nu te mai căca pe tine atâta. E doar moarte. N-ai cum să treci prin viață cu frică de moarte. Trăiești degeaba.

Eu dacă devine căcatul gros mă car instantaneu, nu vă luați după mine. Dar na, eu am o valoare. Am trăit niște ani. Se pierde ceva semnificativ dacă pățesc eu chestii. Zoomerii în schimb sunt doar biomasă. Să fie biomasă utilă, zic.

Tot aud oameni speriați care aruncă în mine cu paradoxul toleranței.

Că au stabilit filosofii.

O societate prea tolerantă devine tolerantă cu oamenii intoleranți, dup-aia ajung ăia la putere și instaurează intoleranța.

Deci prea multă toleranță duce la intoleranță.

Super deșteaptă idee. Îmi imaginez acum că dacă aș fi mediocru, m-aș uita la ea și aș zice „oau”.

Răspunsul la paradoxul intoleranței este simplu.

Cine te crezi tu, ce complex de grandomanie te-a trăznit de ai impresia că ești capabil să vezi fix când intoleranții sigur o să ajungă la putere și fix câtă intoleranță trebuie să bagi ca să contracarezi?

Ești Mama Omida? De unde știi tu că SIGUR intoleranții ăia o să ajungă la putere dacă nu ești tu intolerant cu ei și nu o să doar mormăie ca proștii între ei până se plictisesc?

Dacă am avea un mecanism obiectiv care să identifice momentul și forța, ar fi altă discuție. Dar n-avem. Oamenii sunt sperioși. Și apasă pe buton preventiv, nu când e nevoie.

Să oprim libertatea de exprimare! Să îngrădim drepturile lu xulescu că vrea să ajungă la putere și să ne îngrădească drepturile!

Dacă crezi că extremismul poate fi oprit doar dacă i se îngrădesc cuiva drepturile, spoilere, tu ești extremistul.

Și așa oameni care se consideră toleranți devin intoleranți. Nu opresc valul de intoleranță, devin încă un val de intoleranță.

E o idee care sună bine doar când ești prost și te crezi deștept.

Vine unu să-ți fure calul, așa că împuști calul.

A pierdut hoțul dar ai pierdut și tu și mai ales și calul. Mai bine îl lași să ți-l fure, că n-are nici o vină calul ăla.

Nu, nu poți să fii intolerant ca să previi intoleranța că nu ești destul de deștept și destul de obiectiv încât să îți dai seama când și cât trebuie.

Înțeleg, ești speriat. Dar n-ajută să țipi la oameni.

Mie îmi plăcea de Musk când făcea rachete și cumpăra Twitter ca să îl umple de libertate de exprimare.

Nu eram fan, nu mă înțelegeți greșit. Dar îmi era cu siguranță mai mult simpatic decât antipatic. 60-40.

Balanța s-a dus invers când a început să-l susțină pe față pe Trump. Iarăși, nu tare. 60-40 dar invers.

După ce a câștigat Trump, a început să o ia razna complet. Se vedea pe zi ce trece cum i se urcă la cap. Că făcuse băluță în colțul gurii așteptând să se suie călare pe tot sistemul și să i-o dea la toate găurile.

Iar de când a preluat cu Trump puterea, nu că nu-i mai găsesc latură pozitivă. Latură e mult. Nici măcar o muchie. Mi se pare că s-a dus complet cacapișu și e doar un ego ambulant. Gen coca**a dacă ar fi persoană. 0-100

E absolut convins că e un zeu auriu și că muritorul de rând nici n-ar trebui să clipească în direcția lui.

Că deși cu toții avem voci în cap, ale lui au întotdeauna dreptate.

Că dacă un rahat îi sună bine și se potrivește în concepția lui despre viață, înseamnă că e adevărat.

Iar concepția lui despre viață degenerează de la zi la zi, din cauză că-și miroase propriile bășini.

Dacă tot clonezi un om și clonezi clona și clona clonei și tot așa, mereu la copiere se mai pierde puțin. Nesemnificativ de fiecare dată, dar se adună. Și după 1000 de clone ajungi la un homuncul dubios.

Așa și când îți tot miroși propriile bășini și iar le bășești și iar le respiri. Se deteriorează esența. Nu mai are o viziune asupra realității care măcar să semene cu realitatea. E doar o schimonoseală.

Păcat. Eu chiar voiam să văd omuleți pe Marte și să desenez în MsPaint cu puterea minții, nu rahatul ăsta.

E democrație în România? A fost vreodată?

Din punct de vedere legislativ, știți părerea mea și n-o să insist pe ea. Democrația a început să scârțâie când i-au interzis Șoșoceniei să candideze pentru că cică nu respectă constituția (de parcă toți candidații de până acum au respectat-o și fix la ea s-a oprit respectul). 

Evident, abuzul ăla a fost doar de test. Securiștii a văzut că nu cârâie nimeni la abuzuri decât dacă sunt făcute împotriva oamenilor simpatici bulei de corporatiști urbani, așa că au trecut la următorul: anularea alegerilor pe bănuieli. 

Fără să prezinte chestiile alea absolut necesare la o asemenea călcare în picioare a fundamentului democrației, votul: dovezi că Georgescu a făcut mai multe ilegalități în campanie decât restul și demisii de la cei care trebuiau să se prindă de asta înainte să punem noi mâna pe ștampilă.

0 dovezi că a fost necesar. 0 demisii din partea celor care erau responsabili să nu se ajungă aici. Cam acolo a murit ca instituție democrația românească.

Dar democrația e mai mult decât o instituție. E un principiu. Un țel. Un mod de gândire. Democrația se află în sufletul oamenilor, nu doar în instituții. 

Teoretic.

Că practic avem două tabere. 

Întâi Georgiștii. Care na, nu-s mari fani democrație. Țipă de grija ei doar pentru că vor să-l vadă pe diliman președinte. Atât. Că toți speră că omul, o dată venit la putere, o să taie și o să spintece autoritarian, fără să-i pese de glume ca „separația puterilor în stat”. Deci ei plâng de jalea democrației doar ca să ajungă într-o poziție din care să o suprime. Imediat ce ajunge piticul în vârf, democrația va fi aruncată la gunoi. Nu sunt fani democrație ca principiu, doar au nevoie de ea temporar. 

După care sunt ceilalți. Cetățenii responsabili, proeuropeni, urbani, educați frumoși și liberi. Declarativ cei mai mari fani ai democrației. 

Dar au aplaudat cu două mâini când au scos-o abuziv pe Șoșo de pe liste, că nu le place de ea. 

Au aplaudat cu trei mâini că s-au anulat alegerile, fără să ceară prea multe dovezi că na. Simt ei în pipotă că a fost interferență rusească și asta e de ajuns. 

Iar acum speră cu sufletul la gură că găsește sistemul o chichiță, o schemă prin care să nu-i permită lui Georgică să candideze iar. Chiar nu le pasă dacă schema aia e abuzivă sau nu. Important e să nu iasă dilimanul. 

Pentru ei democrația nu e absolută. Doar principiile sunt absolute și troglodiții n-au principii. La ei toate ideile au o steluță în colț:

Sunt de acord cu libertatea*

*(atât timp cât duce la un rezultat pe care îl pot accepta)

Când ești semiom, principiile sunt doar mofturi. 

Democrația e mișto și absolută, dar doar dacă produce rezultate previzibile și acceptabile.

Libertatea de exprimare e mișto și absolută, dar până mă înjură cineva. Că heit spici nu e fri spici (bezna minții să zici o asemenea inepție și să nu-ți dea cu disonanță cognitivă).

Oamenii ăștia sunt fani democrație doar declarativ. Că imediat ce rezultatul nu e pe placul lor, speră să vină cineva să facă un abuz și să-l întoarcă.

Pentru că pe subuman nu-l interesează principiile, corectitudinea, libertățile. Pe el îl interesează să iasă un rezultat plăcut. Dacă democrația produce rezultate plăcute, bravo ei. Suntem fani. Dacă iese prost, nu ne mai place. O băgăm la sertar, facem niște abuz și o scoatem din nou când și dacă se liniștește treaba.

Bineînțeles că fiind gunoaie absolute, oamenii ăștia își construiesc narațiuni în cap care să le justifice poziția nedemocratică. Gimnastică mintală care are ca singur scop să se simtă ei bine cu ideea că democrația trebuie abuzată din când în când, dacă nu ne place rezultatul.

„S-au băgat rușii domle, mi-au zis mie vocile” 

„Avea boți ilegali pă tiktok care de fapt erau a lu Geoană, Ciucă și Ciolacu dar i-a deturnat el”

„Toți au făcut aceleași scheme ilegale, doar că lui i-au ieșit, deci sunt mai ilegale”

„Votanții lui au fost manipulați, spre diferență de votanții PSD și PNL, oameni inteligenți și cu discernământ, care au votat cu mintea și suflețelul și nu i-a influențat nimeni niciodată cu o găleată, o sinecură, o promisiune de mărire de pensie”.

Deci jumătate de țară se preface că democrația e importantă doar ca să ajungă într-o poziție din care să o bage la sertar.

Iar cealaltă jumătate de țară se dă cu curul de pământ că democrația e super importantă, dar nu fix acum. Trebuie băgată la sertar puțin, până trece pericolul. Și acum smiorcăie că au zis americanii că am anulat alegerile abuziv. 

Cum își permit? 

Nu, nu avem nici o dovadă că s-au anulat cinstit. 

Dar ce treabă au americanii să observe asta? Nu se pot preface și ei că totul e corect? Dacă noi putem, de ce nu pot și ei? 

Deci nu.

Nu mai avem democrație. Nici instituțional, nici ca dorință a poporului. Poate n-am avut niciodată. Poate a fost un circ așa, să pară democrație când te uiți de afară pe geam și atât. Dar acum nici măcar de la distanță nu mai poți confunda sistemul ăsta securist cu ceva democratic.

Mă bucur totuși că am prins cei 35 de ani de democrație românească, chiar dacă au fost piesă de teatru și nu viață reală. A fost drăguț cât a ținut. O să le povestesc nepoților că am încercat-o și pe asta, dar nu s-a putut. N-ai avut cu cine. Inteligența medie trebuie să fie puțin mai sus ca să funcționeze așa ceva.